Traduttore traditore sau ce?

Recent, am cumpărat de la librăria englezească de lîngă Biserica Kretzulescu o cunoscută carte, Imperium a lui Ryszard Kapuscinski, mirat fiind de faptul ca e mult mai groasă (337 p.) decît ce aveam eu acasă, traducerea românească a aceleiaşi cărţi (313 p), apărută la Editura Nemira în 1996 sub titlul Agonia Imperiului.


 

 

 

 

 

 

Comparând cele două traduceri, nu mică mi-a fost mirarea să constat că există diferențe notabile și, deși nu știu polonă, îmi este clar că traducătoarea Olga Zaicik a masacrat pur și simplu textul autorului polonez, traducând aiurea sau pur și simplu… sărind pagini din original, care nu se regăsesc în ediția românească, așa cum se va vedea mai jos.

Iată câteva exemple:

Capitolul Zabaykal’sk – Chita în engleză începe așa:

Barbed wire. Barbed wire barriers are what you see first. They protrude out of the snow, hover over it – lines, tretles, fences of barbes wire. What extraordinary combinations, knots, billows, entire constructions of barbed wire clasping together the sky and the earth, clinging to every bit of frozen field, to the white landscape, to the icy horizon. On the face of it, this thorny, rapacious barrier stretching along the border seems like an absurd and surreal idea, for who would force his way through here?”

În versiunea românească, sârma ghimpată este cu totul absentă, deși… ghimpii rămân:

Bariere. Barierele sunt ceea ce vezi mai întâi. Scot capul din zăpadă, se înalță deasupra ei ca niște linii, obstacole, garduri. Niște combinații stranii, ba îngustându-se, ba suprapunându-se, maldăre de bariere care unesc cerul cu pământul, vârâte în fiecare bucățică de pământ înghețat, înfipte în peisajul alb, în orizontul de gheață. În aparență, aceste zăgazuri cu ghimpi, aceste bariere înfricoșătoare întinse de-a lungul frontierei, arată ca o trăsnaie, năstrușnică și suprarealistă. Unde și cine are să se strecoare pe aici?”

În capitolul Sud ’67, autorul, impresionat de un pictor naiv gruzin, Niko Pirosmanaşavili, se exprimă astfel „Georgian naive art laid over Russian commercial art nouveau”. Traducerea românească sună așa:  „un primitiv gruzin suprapus peste Secesiunea negustorimii ruse”. Traducătorul în mod evident nu stăpîneşte terminologia artelor plastice, altfel nu ar fi folosit nefericita Secesiune pentru a desemna curentul artistic – Art Nouveau. Este adevărat că în Ardeal (parte a fostului imperiu Austro-Ungar, ca şi sud-vestul Poloniei cu vechea capitală, Cracovia) se foloseşte termenul Secession pentru a desemna curentul numit Art Nouveau, Jugendstil, Stile Liberty (deşi mişcarea artistică Secession, iniţiată de Gustav Klimt la Viena în 1897, are anumite trăsături specifice) și se prea poate ca în poloneză să se folosească acelaşi termen.

Or, „Russian commercial art nouveau” – clik aici pentru edificare: http://www.vintagepostcards.com/mm5/merchant.mvc?Screen=PROD&Store_Code=VPC&Product_Code=ARTNRU-E2226&Category_Code=ARTNRU

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Barnaul_Imperator_Restaurant.jpg

e cu totul altceva decât „Secesiunea negustorimii ruse”, propoziţia devenind astfel complet neinteligibilă.

În capitolul Uzbekistan, fraza „Elderly american women are running around the courtyard, around the emir’s bedroom, snapping photographs, peering into the depths of the dungeons” a fost tradusă prin „americance în vîrstă alearga prin curtea fortului, prin dormitorul emirului, fotografiază, se uită în adîncul şanţurilor”. Mă întreb dacă în poloneză există un cuvînt care să însemne laolaltă şi „şanţ” şi „carceră subterană”, fără nici o nuanţă semantică. Totuși, contextul frazei ar fi trebuit să-l facă pe traducător să-şi dea seama că nimeni nu se poate holba sau nu poate scruta adîncimile unui şanţ, pentru că nu e nimic de văzut acolo. Nişte temniţe subterane ale fortăreţei emirului Buharei, înspăimântătoare şi misterioase, pot, bineînțeles să atragă curiozitatea turiştilor.

La pagina 79, capitolul  Kirghizia, traducerea românească începe cu „Seara am petrecut-o în iurta lui Djumal Sumanov, la Tianşan…” iar cea englezească are încă o pagină care nu se regăseşte în textul românesc. Am verificat paginile de gardă ale celor două ediții și ambele au ca text-sursă ediția 1993 a cărții în original, deci utilizarea unor ediții originale succesive, adăugite, este exclusă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Căutînd pe net cine este Olga Zaicik, am aflat că este născută la 8 noiembrie 1921, la Lodz, Polonia, este o reputată polonistă şi traducătoare care a primit din partea statului polonez Crucea de Aur a Ordinului pentru Merit (1970), Medalia Amicus Poloniae (1976), Premiul Asociaţiei Autorilor (ZAIKS) (1980) şi Crucea de Cavaler al Ordinului Naţional Merite pentru Republica Polonă (1999), iar din partea Preşedinţiei României Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Ofiţer (2000)

Nu pot să-mi dau seama ce s-a întîmplat cu această traducere, pentru că un vorbitor nativ de română şi poloneză pur și simplu nu putea să facă asemenea gafe.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s