CNADNR, cui dai tu contractele?

de Dumitru DOBREV

 

Am pus titlul acesta de tabloid inspirat de-un articol apărut zilele astea în „Evenimentul Zilei”,  în care se vorbeşte despre nişte cerinţe dubioase din caietul de sarcini pentru atribuirea contractelor de asistenţă juridică de către CNANDR.

CNADNR cere viitorilor săi avocaţi experienţă minimă de 10 sau 15 ani în domeniul „dreptului construcţiilor şi infrastructurii” şi diplomă de master în „dreptul construcţiilor şi al adjudecării disputelor”.

Că în România nu se studiază nicăieri dreptul construcţiilor e una, dar nu există nici un „drept al adjudecării disputelor”. Acesta este un barbarism anglo-saxon recent intrat in limbajul corporatiştilor, provenind din sintagma „dispute adjudication board (DAB)”.

Acest DAB reprezintă o persoană sau un grup de 3 persoane, independente de părţile unui contract de antrepriză, care sunt desemnate încă de la încheierea acestui contract şi cărora li se supun spre rezolvare litigiile in statu nascendi. Au cel mai adesea formaţie inginerească şi nu dau neaparat rezolvări în drept ale problemelor litigioase, ci se comportă mai curând ca un mediator sau un amiable compositeur.

 

Un guru al acestui corp international de DAB-uitori este şi Edward Corbett, cel spre a cărui casă de avocatură sugerează EVZ că s-ar îndrepta cei 5 milioane de euro.

Problemele nesemnalate de jurnalişti în articol ar fi trei mari şi late:

1.  casa de avocatură angajată de CNADNR ar trebui să se ocupe şi de consultanţa pe drept  intern referitoare la exproprieri, precum şi de litigiile, nu puţine, care derivă din acestea. Or, aceste litigii se judecă în faţa instanţei române, pe drept intern şi în limba română.

2. Dacă unele din aceste drumuri naţionale/ autostrăzi se fac cu finanţare comunitară, pot apărea şi litigii de contencios fiscal între CNADNR şi organismul care gestionează banii europeni – de pildă OPCP/ CFCU. Şi acestea se judecă în faţa instanţei române, pe drept intern şi în limba română.

3. La International Chamber of Commerce (Paris, Viena, Zurich), unde se judecă cel mai adesea litigiile apărute în urma acestor contracte FIDIC (datorită unei clauze compromisorii standard), după ce s-a parcurs procedura DAB, există cutuma că regulile procedurale după care se conduce arbitrajul sunt inspirate de dreptul anglo-saxon sau de cel romano-german, după cum este şi naţionalitatea arbitrilor.

Dacă părţile, avînd în vedere legea naţională ce guvernează contractul FIDIC (să zicem legea română) aleg : CNADNR un arbitru român de pe panelul ICC Paris, antreprenorul, un arbitru francez, iar boardul ICC numeşte un supraarbitru italian sau spaniol, este clar că procedura va fi asemănătoare cu cea de la noi.

Dar dacă toţi arbitrii sunt de cultură juridică anglo-saxonă, este clar că procedura va fi cu pre-trial discovery (US) /disclosure(UK), iar martorii se vor audia potrivit regulii cross-examination (cum vedem în trial-movies hollywoodiene).

un trial-movie clasic

To kill a mocking bird

 

 

 

 

 

 

De unde rezultă încă o dată imensa bătaie de joc pe bani publici a celor de la CNADNR.

QED.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria articole de specialitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s