…suferă un accident groaznic, amândoi își pierd vederea și memoria. Nu mai știau cine erau, ce rost aveau pe lume. Vai de capul lor, singuri în pădure, suferind de foame și de sete, se decid că soluția cea mai bună este să se pipăie fiecare și să încerce să-și regăsească identitatea.
Primul este iepurașul: „am o blăniță moale…, două urechi lungi și ascuțite…, o codiță rotundă… m-am prins, ce bine, sunt iepuraș!!!!”.
Urmează șarpele: „sunt rece… alunecos… am limba despicată… o, nu, sunt avocat…”
