GUEST POST: Piaţa Universităţii. Ce se vede şi ce nu se vede la televizor

de Luminiţa Corneanu

„Presa română,/ Plină de minciună.”

(folclor protestatar)

 „Reflectarea distorsionată a realităţii din teren. Selecţia vorbitorilor,poziţionarea camerelor conferă adeseori o imagine derizorie sau fals agresivă a pieţei. Preocuparea pentru senzaţional ridiculizează protestul şi nu reflectă diversitatea participanţilor şi a opiniilor exprimate.”

 Comunicat ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, „Derapaje grave ale presei in reflectarea protestelor”, 20 ianuarie 2012


20.01.2012. Ora 21.30. În Piaţa Universităţii, pe partea cu Arhitectura, mulţimea adunată alcătuieşte de fapt trei grupuri : înspre bulevard, unul mic, de maximum 20 de persoane aşezate în cerc; camerele TV, aflate în mijlocul cercului, sunt pe ele. Lângă fântână sunt două grupuri alăturate: unul e al suporterilor, iar altul e alcătuit din studenţi şi din ceilalţi protestatari şi condus de Claudiu Crăciun. Fiecare grup are un lider cu portavoce, dar mai sunt şi alte două portavoci în zonă. Este o confuzie sonoră generală. Grupul mic e alcătuit din persoane de condiţie modestă şi condus de un domn prosper cu mustaţă. Practic, ei iau faţa protestatarilor. Pe ei sunt toate camerele.  Fiecare grup strigă altceva, dar suporterii se mai molipsesc de la studenţi şi invers. Nimeni altcineva nu strigă lozincile grupului mic de protestatari, pe care televiziunile îi filmează de la apropiere şi în continuu. Lozincile lor sunt noi în piaţă şi sună odios. Una o are drept ţintă pe Elena Udrea. Atipic, nu s-a mai strigat exclusiv împotriva ei. Alta, iarăşi inedită, suna aşa: „UDMR, curvă la PDL”.

Ora 21.45 (aproximativ). În vacarmul general, Claudiu Crăciun se adresează liderului suporterilor: „Băieţi, hai să strigăm împreună. Noi, România, voi, trezeşte-te”. Ideea prinde. Practic, acum cei mai mulţi protestatari strigă la unison. Apoi protestul e condus pe rând, când de liderul suporterilor, când de Crăciun. După fraternizare, una din primele lozinci e deja celebra „PDL şi USL, aceeaşi mizerie”. Grupul mic se uită neajutorat la mulţimea care strigă; ei nu scot un sunet şi zâmbesc stânjeniţi. Nu fraternizează cu ceilalţi nici pe mai departe, indiferent ce s-ar striga. În reprizele de „PDL şi USL”, domnul cu mustaţă pune portavocea pe sunetul de sirenă, care aproape reuşeşte să acopere mulţimea.

Protestul continuă, dar grupul care până la iniţiativa lui Crăciun confiscase atenţia rămâne tăcut. Practic, pentru ei protestul se încheie aici. Se învârt tot prin zona dinspre camere, liderul are câteva tentative de a relua „spectacolul”, dar renunţă în faţa mulţimii unite care strigă. Pare vizibil încurcat de situaţie şi nu reuşeşte să reintre în scenă. Lozincile care întrunesc cele mai multe adeziuni şi la care se pune cea mai multă energie sunt „Săriţi cu noi şi strigaţi tare/ Că România nu e de vânzare”, „România, stat poliţienesc” şi cea cu PDL şi USL. Grupul mic nu o strigă pe niciuna.

Ora 22.15. Trei băieţi din grupul mic se îndreaptă spre grupul suporterilor. Se strigă, la iniţiativa suporterilor, ca pe stadion „Avem gabori civili între noi” – care are asentimentul tuturor din piaţă, jandarmii nu-s prea populari zilele astea. Strigă şi cei trei băieţi. După circa un minut, şeful îl cheamă pe unul: „Denis! Hai încoace”. Toţi trei se mişcă din loc fără nici un comentariu. Mai stau în piaţă mai puţin de un minut şi pleacă tot grupul.

Acum, haideţi să ne gândim:  un grup iese din casă vineri seara pentru a participa la un protest. Strigă propriile lozinci, pe care nu le preia nimeni, nu fraternizează cu alţii, nu le preia lozincile. După ce se vede copleşit numeric, tace, dar nu pleacă din piaţă mai bine de 40 de minute. Când pleacă, pleacă deodată. Sper că veţi fi de acord cu mine că acesta este un grup care a venit/ fost adus cu temă primită de acasă.

Întrebarea este: de cine şi pentru ce? Romanele poliţiste ne învaţă să vedem cui foloseşte crima pentru a afla criminalul. Deci s-o luăm pe rând:

  1. Poliţiei/ jandarmeriei. Poliţiştii infiltraţi n-ar fi avut nici un interes să fie un grup compact şi distinct. Logic ar fi fost să se piardă în mulţime şi să strige aceleaşi lucruri. În plus, băieţaşii care-l însoţeau pe domnul cu mustaţă nu aduc deloc a poliţişti şi în privinţa asta chiar sper să nu mă înşel.
  2. Puterii. Greu de crezut că nişte destabilizatori ai protestului trimişi de putere ar fi strigat lozinca de care v-am zis mai sus. Nu are sens.
  3. Opoziţiei. Mai plauzibil. Lozincile lor nu erau anti-establishment, ca ale pieţei (Ole, ole, noi urâm partidele), ci anti-putere. În plus, la „PDL şi USL, aceeaşi mizerie” au amuţit.

Că aşa este, n-o pot dovedi. Pot doar să afirm că atât timp cât grupul a fost în acţiune, televiziunile au stat cu camera doar printre aceşti protestatari puţin şi atipici, spre deosebire de alte seri, când au străbătut piaţa în lung şi-n lat. Lipsă de profesionalism? Dezinformare? Manipulare?

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s