Clauza leonină în vechiul și noul Cod civil. Pornind de la o fabulă

de Dumitru DOBREV

 

Pe 30 martie a avut loc Sesiunea științifică anuală organizată de Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, care în acest an a avut tema: Știință și Codificare în România.

În cadrul acesteia, am susținut o prezentare despre clauza leonină în vechiul şi noul Cod civil.

Termenul „leonin” desemnează clauza prin care se rezervă  cuiva „partea leului”, aluzie la o fabulă a lui Esop care a făcut istorie : reluată de Fedru, rescrisă în modernitate de La Fontaine, a cunoscut o primă versiune românească sub semnătura lui Gheorghe Asachi (1788-1869).

Pentru amuzament, redau mai jos versiunea cea mai cunoscută a acestei fabule în română:

 

Junca, capra și oaia în tovărășie cu leul

Odata junca, capra și oaia, sora lor,
C-un leu, peste meleaguri a tot stapânitor,
Au prins, pe cât se spune, tovărășie bună
Să-mpartă și câștigul și paguba-mpreună.
În laturile caprei un cerb frumos cazând,
 Ea veste la tovarăși îndată le-a trimis.
Sosiți aceștia – leul, pe labă numărând,
Strigă: „Să rupem prada în patru părți egale”.
Și-o sfârtecă îndată precum a zis.
Firește, întâia parte fu a Măriei-Sale:
 „Aceasta – zise dânsul – a mea e, căci pe mine
Cum știti, mă cheamă Leu,
Deci este dreptul meu;
A doua parte asemeni pe drept mi se cuvine
Și-anume pe cuvântul că eu sunt cel mai tare;
Confisc și-a treia parte ca mai viteaz, și-acum
Poftim de vă atingeti de-a patra orișicare
De vreți să vă sugrum!”
 

Prin urmare, clauza leonină este, conform definiţiei, „clauza din contractul de societate (constitutiv al unei societăţi comerciale) prin care unul dintre asociaţi îşi stipulează totalitatea căştigurilor sau prin care se stabileşte ca unul sau mai multi asociaţi să fie absolviți de pierderi.”

În Codul Napoleon de la 1804 (art. 1844-1), clauza leonină este definită astfel: « La clause d’un contrat est dite „léonine” lorsque les charges en sont supportées par une seule des parties alors que l’autre en tire tous les avantages ». De aici,  definiţia a fost preluată tale quale  în art. 1513 Cod civil român de la 1864 :  Este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câștigurilor.

 

Cum a fost în vechiul Cod:

Doctrina noastră mai veche a statuat că dispoziţiile art. 1513 din vechiul Cod civil interzic contractul (de societate civilă, de asociere în participaţiune) prin care un asociat își stipulează totalitatea câștigurilor, după cum şi acea convenţie prin care se hotărăşte scutirea unora dintre asociaţi de la participarea la pierdere. Sancţiunea prevăzută de text pentru încălcarea dispoziţiilor imperative era nulitatea convenţiei.

 

Cum este în Noul Cod :

Participarea la profit și pierderi

Art. 1.902 
(1) Participarea la profitul societatii implica si contributia la pierderile societatii, in conditiile prevazute de contractul de societate, ale prezentului capitol sau ale legii speciale aplicabile, dupa caz.
(2) Partea fiecarui asociat la profituri si pierderi este proportionala cu aportul sau la capitalul social, daca nu s-a convenit altfel. Partea la profituri si pierderi a asociatului al carui raport consta in prestatii sau cunostinte specifice este egala cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic, daca nu s-a convenit altfel.
(3) Asociatii pot participa la castig in proportie diferita de contributia la pierderi, cu conditia ca astfel de diferente sa fie rezonabile potrivit cu imprejurarile si sa fie expres prevazute in contract. 
(4) Cand contractul stabileste numai partea de castig, aceeasi proportie are loc si cat priveste pierderile.

(5) Orice clauza prin care un asociat este exclus de la impartirea beneficiilor sau de la participarea la pierderi este considerata nescrisa. 
(6) Prin exceptie de la art. 1.881 alin. (2), asociatul al carui aport consta in prestatii sau cunostinte specifice este scutit, in masura corespunzatoare acestui aport, de a participa la pierderi, daca aceasta scutire a fost prevazuta in mod expres in contractul de societate.

Raporturile dintre asociati si fata de terti

Art. 1.953 
(1) Asociatii, chiar actionand pe contul asocierii, contracteaza si se angajeaza in nume propriu fata de terti.
(2) Cu toate acestea, daca asociatii actioneaza in aceasta calitate fata de terti sunt tinuti solidar de actele incheiate de oricare dintre ei.
(3) Asociatii exercita toate drepturile decurgand din contractele incheiate de oricare dintre ei, dar tertul este tinut exclusiv fata de asociatul cu care a contractat, cu exceptia cazului in care acesta din urma a declarat calitatea sa la momentul incheierii actului.
(4) Orice clauza din contractul de asociere care limiteaza raspunderea asociatilor fata de terti este inopozabila acestora.
(5) Orice clauza care stabileste un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre asociati este considerata nescrisa.


În ceea ce priveşte sancţiunea ignorării art. 1902 şi 1953 N. C. civ

Potrivit art. 1932 alin. 2 din Noul Cod civil, sancţiunea inserării clauzei leonine nu mai e nulitatea :

Art. 1932

(1)     Nulitatea societăţii poate rezulta exclusiv din încălcarea dispoziţiilor imperative ale prezentului capitol, stipulate sub sanctiunea nulităţii, sau din nesocotirea condiţiilor generale de validitate a contractelor, dacă legea speciala nu prevede altfel.

(2)     Este considerată nescrisă orice clauza contractuală contrară unei dispoziţii imperative din prezentul capitol a cărei încălcare nu e sancţionată cu nulitatea societăţii.

Doctrina afirmă lapidar că această clauză poate fi ignorată de părţi şi de terţi (considerată nescrisă)[1], ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că ne aflăm în prezenţa unui nou tip de sancțiune, diferit de nulitate, deoarece îi lipseşte efectul caracteristic – repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În consecinţă, această sancţiune ar fi de fapt revenirea la proporţiile corecte (e.g. : partea care are un procent de 40% la câştig, va fi considerată ca avînd aceeaşi contribuţie şi în caz de pierdere) datorită prezumţiei relative instituite de art. 1894 raportat la art. 1881 alin. 2 N. C. civ., care vor umple „golul” lăsat de clauza leonină considerată nescrisă:

Formarea capitalului social

Art. 1.894 
(1) Asociatii contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin aporturi banesti sau in bunuri, dupa caz.
(2) Capitalul social subscris se divide in parti egale, numite parti de interes, care se distribuie asociatilor proportional cu aporturile fiecaruia, daca prin lege sau contractul de societate nu se prevede altfel. (a se corobora cu alin. 2 al art. 1881 N. C. civ[2].)
(3) Asociatii se pot obliga la aport in prestatii sau in cunostinte specifice, cu titlu de aport societar. In schimbul acestui aport, asociatii participa, potrivit actului constitutiv, la impartirea beneficiilor si suportarea pierderilor, precum si la luarea deciziilor in societate.

Ceea ce este deosebit de important pentru practicienii dreptului…

…referitor la noua reglementare a clauzei leonine va fi o schimbare cu 180 de grade a practicii judiciare în materia contractelor de asociere în participaţiune ce maschează de fapt un contract de sublocaţiune. Este de notorietate că în cursul anilor 1990-2000, mai ales în perioada de pre-privatizare, multe întreprinderi cu capital majoritar de stat au încheiat contracte de asociere în participaţiune pentru a ocoli norme de ordine publică ce le interziceau locaţiunea sau sublocaţiunea unor spaţii comerciale.

Jurisprudenţa majoritară a considerat aceste contracte de asociere în participaţiune ca fiind nişte simulaţii licite ce nu încalcă art. 1513 din vechiul Cod civil. În momentul de faţă, avînd în vedere opţiunea categorică a legiuitorului prin art. 1953 alin. 5 N. C. civ., de a scoate din sfera licitului civil astfel de practici, asemenea jurisprudență va fi istorie.

 

 


[1] A se vedea Fl. Baias, Eugen Chelaru. R. Constantinescu, I. Macovei, Noul cod civil. Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 1922 şi 1956.

[2]  Articolul  1881 N. C. civ. are următorul conţinut :

(1) Prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti, în bunuri, în cunoştinţe specifice sau prestaţii, cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.

(2) Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proporţional cu participarea la distribuţia beneficiului, dacă prin contract nu s-a stabilit altfel.

(3) Societatea se poate constitui cu sau fără personalitate juridică.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria acasa, articole de specialitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s